Ziua medicinei militare este marcată anual la 21 august. Prin semnarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a Înaltului Decret Domnesc nr. 4629/21 august 1862 luau fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, acesta fiind momentul constituirii unui element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare, potrivit site-ului https://directiamedicala.mapn.ro.

Prin înfiinţarea, în 1862, a Corpului Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi a Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar Român se atesta, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor armatei, după cum se menţiona într-un comunicat de presă al Ministerului Apărării Naţionale din 21 august 2017. Înainte de această atestare, s-au pus bazele pentru constituirea medicinei militare moderne, principalele repere istorice fiind: 13 septembrie 1831 - înfiinţarea unui lazaret, în baza regulamentului ''miliţiei'' Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central; 1851 - constituirea, la solicitarea comandantului spitalului, a primului serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenţei medicale în regim de urgenţă; 1853 - încredinţarea, de către domnul Ţării Româneşti Barbu Ştirbei, a conducerii spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila. Acesta din urmă a elaborat primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcţii organice, respectiv, asistenţa medicală chirurgicală şi cea de medicină internă. Tot prin efortul său, se concretizează conceptul de infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război, se mai menţiona în comunicatul de presă al MApN din 21 august 2017.

Încă din anul 1830, atât activitatea Serviciului Sanitar Militar, cât şi cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate de Comitetul Doftoricesc, se arată în volumul ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010). În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.

Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a ''Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei'', precum şi elaborarea ''Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor'' şi a ''Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată'' au creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război, se arată pe site-ul arhiva.gov.ro.

Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independenţă (1877-1918), Războiul de reîntregire naţională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei României.

Potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro, în anul 1900 s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista S... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății