Unul dintre cei mai senini veterani de război, domnul Paraschiv Simăn a încetat din viață cu o lună înainte de împlinirea vârstei de 103 ani.  

Că seninul celui mai frumos cer i se întipărise pe chip, stă ca dovadă chiar poza din care parcă își salută într-un ultim rămas bun sora mai mare, România Mare, pentru ca mai apoi să întregească oastea veteranilor mutați la cele veșnice.  

Veteranul nostru s-a născut pe 5 octombrie 1918 în Lerești, Câmpulung-Muscel, județul Argeș, cu două luni înainte de Marea Unire. 

„Soldatul de atunci, locotenent colonelul de astăzi – Paraschiv Simăn veteran de razboi a avut o viaţă complexă când vine vorba despre război, despre luptele duse pe fronturile din Rusia, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia”, spune domnul Dan Arsenescu, Vicepreședinte ANVR – AMVVD Argeș, cel căruia veteranul Paraschiv Simăn i-a povestit bucuros despre viața sa la aniversarea centenarului.  

Înainte să fie încorporat, a fost mecanic la Atelierele „Leonida”, celebrul Service Auto, din Bucureşti, situate acum lângă clădirea Guvernului din Piața Victoriei. A lucrat acolo din 1932 şi până în 1939. „Era un atelier serios. Lucram pentru Chevrolet, Opel, firme serioase… Atunci se făcea treabă”, spunea bătrânul veteran. Despre perioada petrecută în București povestea: „Am fost băiat de Capitală. Erau fete frumoase acolo. Veneau clienții la reparaţii auto şi ne luau pe preferinţe. Eu aveam foarte mulţi clienţi. Nu aveam timp să stau degeaba. Am muncit foarte mult în acea perioadă”. 

Fostul veteran de război își amintea la vremea interviului (2020) cum l-a cunoscut pe Regele Mihai. Pe fostul suveran al României l-a întâlnit mai mult în București dar și „în regiunea Prahova”, la Sinaia, după ce a fost încorporat. A fost partenerul de fotbal și de scăldat al regelui. „Era foarte apropiat de oameni, cald, stătea de vorbă cu toți care eram acolo”, mărturisea nea Chivu. 

Stagiul său militar s-a petrecut fix în anul 1939, din păcate, când a izbucnit Al Doilea Război Mondial. El a fost militar într-o unitate de artilerie antiaeriană, însă nu a fost chiar mijlocul luptelor fiindcă a fost şofer pe un camion Henschel.  

„Am plecat la 14 ani la Bucureşti să învăţ meserie, până la plecarea în armată. Au fost 7 ani. Am fost în Rusia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia. Bateria mea se ocupa cu paza anumitor oraşe, instituţii, etc. Eram şofer pe maşina de 8 tone. Nu mergeam decât la deplasări mici. Acolo unde eram eu erau puţini care ştiau bine mecanica. De aceea am rămas până la încheierea războiului. În atâţia ani de armată, am avut 14 zile de concediu şi asta la început. Atunci când am aflat că am intrat în război, nu mi-a fost teamă, pentru că ştiam ce este de făcut. Eu mă ocupam şi de toate reparaţiile auto, de toate nimicurile acestea care depindeau de auto, picau pe mâna mea". 

Zilele pe front petrecute de veteranul muscelean treceau greu la început, dar timpul şi luptele grele desfăşurate în jurul său şi-au pus amprenta şi au transformat totul într-o lume paralelă în care cel mai puternic sentiment era credinţa, iar mai apoi dorul de cei care aşteptau acasă o reîntoarcere care din păcate, pentru zeci de mii de oameni nu s-a mai întâmplat. 

După război, s-a întors acasă. Ar fi vrut să se întoarcă la Atelierele Leonida, însă mama lui, bătrână, l-a... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății