De ceva vreme notasem în agendă ziua de 2 septembrie și nădăjduiam din toată inima ca nimic să nu ne împiedice în a da măcar o fugă până Școala de vară organizată de Parohia Prunișor, în colaborare cu Parohia Groșeni și Moroda, pentru a „fura” măcar un pic din energia extraordinară pe care astfel de evenimente o împărtășesc tuturor celor care participă.  

Mărturiseam, chiar cu o lună în urmă, pe 2 august, că ori de câte ori vom vedea sau ne vom imagina harta Aradului, în dreptul satului Prunișor va fi o candelă aprinsă, în care știm că arde neîncetat untdelemnul implicării, dragostei față de țară, față de aproapele și față de Dumnezeu. Nimic nu s-a schimbat, ci din contră ne-a subliniat încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu am exagerat absolut deloc. Atunci participam la un concert caritabil pentru o minune de fetiță care avea nevoie de ajutorul semenilor pentru a se face bine, iar astăzi la o activitate extraordinară pentru 95 de minuni de copii care prin toate activitățile gândite în cele mai mici detalii de preoții organizatori aveau să pună pansament peste perioada de distanțare fizică impusă în ultimul an.  

Poate tocmai de aceea am vrut încă de la titlu să subliniem esența a ceea ce am văzut, simțit și ascultat de la copii, în timpul petrecut acolo. Dezinvolți, bucuroși și grozav de veseloși ne-au spus că sunt fericiți că și-au făcut prieteni noi, că au învățat cum să ajute oameni, că jocurile au fost „foarte tari”, că se bucură că au ieșit din satul lor și au văzut și învățat lucruri noi.  

Ce s-a „întâmplat” de fapt la Școala de vară 

Fie ea, Școala de vară, și chiar numai de o zi, activitățile ei au fost atât de bogate și pline de conținut încât cu greu le-am putea descrie pe fiecare în parte. Așa cum era firesc, și cum toți am învățat de la bunicii noștri ca „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, tonul și puterea zilei au fost luate din biserica din Prunișor, încă de la primele ore ale dimineții, cu o rugăciune, pentru ca mai apoi activitățile să continue la Sala de sport din Sebiș.  

Cum participanții au fost cu vârste cuprinse de la 3 la 23 de ani, și activitățile au fost potrivite grupelor de vârste. Astfel, au fost organizate ateliere de creație și de spiritualitate, jocuri sportive. Au jucat mima, au făcut puzzle creștin, s-au întrecut în exatlon, au creat chipul Toamnei după asemănarea lor și au descoperit tainele universului și ale omului. Totul cu ajutorul inimoșilor Părinți Florin Avram și Radu Sas, doamnei preotese Ramona Adela Avram, pe care cu greu am identificat-o printre copii, și a voluntarilor deja chipuri dragi pe care le-am recunoscut din Tabăra de la Căsoaia.  

Iar când unul dintre copii îți descrie răspicat la telefon, la finalul zilei, întreaga experiență trăită astăzi, astfel:  „Super! Nu m-am mai distrat așa de mult! Am învățat cum să ne susținem unii pe altii, să nu ne fie frică de eșec, să ne bucurăm chiar și când pierdem, despre măsuri de prim ajutor, să nu ne fie frică de necunoscut, despre iubire și ce implică anumite alegeri făcute în viață. Mi-am făcut prieteni noi, am cunoscut altfel de oameni față de cei cu care eram eu învățată la mine în sat, am văzut copii cu foarte multe calități: cu bun-simț, deschiți la minte și la inmă, săritori, fericiți, cu zâmbetul pe buze... Sunt fericită! ”, nu poți decât să fii și mai determinat în a vrea să dai mai departe bucuria și importanța unor astfel de evenimente. (Mulțumim, Raluca!)

Grămada vie a bucuriei 

Când am ajuns noi, undeva în jurul orei 14.00, chiar în fața Sălii de sport din Sebiș, inițial am crezut că ei, copiii, au pierdut ceva și caută de zor pe jos, de vreme ce în fața ochilor aveam o adevărată grămadă vie. Ne-am apropiat și am înțeles: în jurul Doamnei Preotese Avram, cei mai mici dintre copii alcătuiau cea mai frumoasă grămadă a bucuriei: cu carioci în mâini, desenau un banner pe care, printre desene care mai de care mai frumoase, era scris: TINERII SUNT VIITORUL ORTODOXIEI.  

Ceilalți, din următoarea grupă de vârstă, i-am descoprit în Sala de sport, sorbind la propriu extraordinara expunere a unui profesor plin de inimă, doamna Anamaria Jitea, care, vorbindu-le despre cele ale inimii și implicațiile alegerilor făcute în viață, le-a explicat ce înseamnă să ”Alegi viața!”. 

„Explicațiile mele despre evoluția unei sarcini și adevărul despre avort au fost absorbite, nu ascultate! Copii serioși. Buni. Cuminți. Minunați! Sunt o privilegiată să fiu între astfel de copii, să îi pot privi în ochi și să ȘTIU câtă frumusețe și câtă putere este în ei, să îi cunosc după nume pe fiecare și să văd strălucind în ochii lor entuziasmul și bucuria, acestea toate sunt daruri pe care le primesc de la Dumnezeu și Îi sunt recunoscătoare pentru asta!”, a spus doamna profesor Jitea.  

Aveam să aflăm ulterior că la fel de serioasă le-a fost experiența copiilor, înainte ca noi să ajungem, în a descoperi tainele primului ajutor atât de necesar pentru oamenii aflați în situații limită, iar pentru cursul ”BLS Basic Life Support” atât de binevenit, toate mulțumirile au mers către asistenții medicali Mecea Radiana și Marian Mihai Grozav.  

Gânduri la final de zi 

Să descriem doar ceea ce noi am văzut și simțit în puținul timp petrecut la Școala de vară organizată de Părinții de la Prunișor, Groșeni și Moroda, pe care de altfel i-am regăsit cu drag și în alte proiecte ale Arhiepiscopiei Aradului, ar fi cu totul nedrept. Tocmai de aceea, la final de zi, i-am rugat să ne lase un gând despre ziua de 2 septembrie 2021.  

Părintele Florin Avram: „Mă gândesc în a exprima un gând și un simțământ pentru ceea ce a însemnat ziua de 02.09.2021, ziua în care ne-am bucurat de bucuria celor mai curate ființe din lume, celor mai senine chipuri din univers și celor mai sincere creații ale lui Dumnezeu, care sunt copiii și tinerii implicați astăzi în proiectul numit "Tinerii- viitorul Ortodoxiei". As spune că astăzi și nu numai astăzi, ci în toate activitățile pe care le derulăm în parohie, mi-am împlinit un vis, pe care mi l-am propus atunci când Dumnezeu mi-a deschis calea spre a-L sluji (când am fost în clasa I). Visul meu a fost, este, și va fi acela de a fi un sprijin real și concret pentru aproapele meu. Copiii sunt oglinda părinților și a formatorilor lor, tocmai de aceea îmi doresc ca această "oglindă" să reflecteze lumina, bunătatea, înțelepciunea și curăția din sufletele lor. Frățietatea dintre Parohia Groșeni și Parohia ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății