Promoția 2001 a Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad a spus PREZENT după 20 de ani de la absolvire.

La început a fost un grup de WhatsApp. Iar de aici și până la întâlnirea de ieri, 9 septembrie, a promoției 2001 a Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad a mai fost doar un pas. 

Un pas frumos și hotărât pentru toți cei care au vrut să își revadă colegii și profesorii, chiar dacă asta a însemnat parcurgerea, în unele cazuri, a sute de kilometri. Iar cei care din binecuvântate pricini n-au putut fizic ajunge, fost-au prezenți „în duh” și au știut transmite asta pe diferite căi.

Precizare: N-o să vorbesc/scriu despre întâlnirea LOR, a absolvenților Facultății de Teologie din Arad - Promoția 2001, ci despre întâlnirea NOASTRĂ, din motive lesne de înțeles: fac parte dintre ei. Și, revăzându-i după 20 de ani, pe fiecare în parte și pe toți împreună, o spun cu multă emoție și, iertați-mi lipsa de modestie, cu mândrie. Și nu, n-o spun din perspectiva devenirii personale a fiecăruia dintre ei, deși, desigur, aș putea, cât mai ales din perspectiva oamenilor care sunt: faini, demni, așezați, deschiși, frumoși. 

Am spus încă de la primul rând că „la început a fost un grup de wtsp”, tocmai pentru a începe cu un gând de mulțumire pentru colegii organizatori care s-au străduit să ne aducă la un loc, la o plinire a vremii atât de frumoasă: 20 de ani. 

Din nou pe treptele Facultății de Teologie

Că emoția nu e doar un cuvânt, am simțit de la prima treaptă urcată. Oare n-am întârziat? Ceilalți or fi ajuns? O mai fi tabloul nostru de absolvire pe peretele din fața sălii de curs? Câte trepte, tot atâtea întrebări și bătăi ale inimii. 

Am ajuns pe hol. Erau acolo și ei, colegii, și tabloul absolvenților de an 2001. Că tocmai ne aflam în ziua perfectă de întâlnire și deloc întâmplătoare, mi-a șoptit-o chiar tabloul cu tinerele noastre chipuri: ne aflam în prima zi după prima sărbătoare a noului an bisericesc, iar citatul pe care noi îl alesesem în urmă cu două decenii pentru a fi scris pe el era chiar din Evanghelia care se citește în ziua Nașterii Maicii Domnului: „Fericit este pântecele care te-a purtat... dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc”.

 Cu gândul că nimic nu este întâmplător, am pășit nu în Sala Festivă așa cum se obișnuiește la astfel de evenimente, ci, spre marea noastră bucurie, chiar în fosta sală de curs, martora celor patru ani de studenție. 

În fața noastră, la prezidiu, parte dintre chiar Profesorii noștri de odinioară: Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel IOJA, actualul Decan al Facultății de Teologie, Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin RUS, Pr. Lect. Univ. Dr. Ştefan-Barbu NEGREANU, Pr. Conf. Univ. Dr. Caius-Claudius CUŢARU, Conf. Univ. Dr. Mircea-Remus BUTA, Părintele Nicandru CUȚARU, fostul nostru duhovnic și profesor de Practică liturgică, și Doamnele Profesor Marta Lupe și Anca Popescu. Deloc întâmplător, la final l-am lăsat pe cel care avea să strige catalogul: Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan TULCAN, fostul nostru Decan de an.

Și dacă cineva crede că preoții, profesorii, antreprenorii, primarii sau călugării nu pot fi gâtuiți de emoție, ar fi trebuit să îi auziți pe colegii mei în momentul în care au spus „PREZENT!” și au povestit despre realizările ultimilor ani. De jurnaliști nu mai pomenesc, pentru că nădăjduiesc ca emoția mea să străbată măcar pe sfert din intensitatea acelui „prezent, după 20 de ani” din chiar aceste rânduri. Că nu doar noi am fost actori principali în filmul ăsta al emoțiilor, dar și al bucuriei revederii, ne-au stat ca dovadă cuvintele așezate, fără grabă, ale Părinților Profesori Cristinel Ioja și Ioan Tulcan.

Catedrala Veche, locul unde și cei absenți au fost prezenți

După Cursul Festiv, în duh de „Gaudeamus igitur”, am mers pe jos până la Catedrala Veche, locul unde și cei absenți au fost prezenți. Au fost prezenți în slujba de Tedeum și rugăciunea de mulțumire pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu până în prezent și cei care din diverse pricini nu au putut ajunge; și a... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății