Noduri în gât
28.09.2021 ⋅ 0 comentarii
UTA - CFR Cluj 0-1
Am ajuns duminică, pe Francisc Neuman în jurul orei 18,30. Sosisem de la Tîrnova , unde am fost delegat ca observator ,mai repede. În același timp cu mine, în tribunele goale a urcat profesorul Ioan Igna. Acesta s-a așezat lângă mine în zona presei și mi-a vorbit aproape o oră și jumătate fără întrerupere. O memorie excepțională la cei 81 de ani ai săi. Povești și povestiri care mi-au provocat duminică, primele noduri în gât de emoție. Mi-a fost profesor de chimie la școala din Gai. A rămas același șarmant în folosirea cuvintelor.
Lumea începea să vină pe ” Neuman”, fostul arbitru și președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din România a urcat la VIP-uri, între cei de alt rang. Încet, încet tribunele și peluza galeriei arădene prindeau viață. Micuța delegație de suporteri din Cluj a sosit și ea, mult mai civilizată decât predecesoarea ei din meciul cu Rapid.
Au apărut și jucătorii și, din acel moment , atmosfera inegalabilă creată de peluza noastră , la care s-au alăturat și cele câteva mii de susținători din tribune, atmosferă accentuată de ecourile construcției stadionului , mi-au provocat alte noduri în gât. Emoții trăite cu lacrimile la limita de a fi expuse.
Avem un stadion fantastic , hulit și motiv de cârcoteală multă vreme de la construcție și până la meciurile desfășurate în acest sezon. Avem un public , tot fantastic, recunoscut , chiar cu buzele strâmbe , și de microbiștii altor orașe. Avem, zic eu , și echipă, bineînțeles , la care mai trebuie să se lucreze.
Meciul de duminică era bine să nu-l pierdem. Multă lume ar fi fost , înainte de meci, mulțumită și cu o eventuală remiză. Dar la finalul lui, toți au plecat acasă cu senzația că UTA putea să câștige. Hora, în primele minute, a avut ocazia de a influența evoluția scorului. A ratat-o. În schimb, repriza a doua , purtați pe val și împinși mereu de toți din tribune, a aparținut covârșitor jucătorilor lui Balint.
Ocazii cât ” casa” ratate de arădeni, ultima fiind cea a lui Antal . Cum poți să tragi de la 5 m peste poartă în peluza care te-a susținut tot meciul?
Fluierul de final al arbitrului m-a găsit cu un nou nod în gât. Nu neapărat pentru înfrângerea suferită de UTA, ci pentru cântecele, urările și aplauzele trimise de cei din tribune spre jucătorii lor îndrăgiți.
Aș dori să-l cunosc pe cel din Galeria UTA-ei, personaj care nu a încetat aproape nici un moment să îndemne la o porta-voce pe cei din superbul grup de susținători ai Bătrânei Doamne. Mai poate vorbi?
Este incredibil câtă energie a putut să aibă.
Haide UTA!