Dacă în regnul vegetal sau în cel animal sunt folosiți feromonii pentru a se marca teritoriile, în cazul speciei umane nu s-au identificat (până în prezent!) nici un fel de compuși chimici prin care să ne delimităm granițele. Și probabil din această cauză popoarele au ales formele culturale pentru a-și semnala prezența și semnal(iz)a diferența. Așa că identitatea fiecărei națiuni este dată de tezaurul ei cultural, de scriitorii ce-i cultivă limba, de creațiile pictorilor, sculptorilor, arhitecților, muzicienilor etc. Și este celebru cazul Imperiului Roman, care a cucerit Grecia Antică și s-a trezit învins de cultura greacă, de literatura și filosofia greacă, până acolo încât i-a împrumutat chiar și religia, schimbând doar numele zeilor și ai celorlalți locatari ai Paradisului sau Infernului.

Cam în această situație se află lumea astăzi, când valurile inevitabile ale globalizării vor determina ca în maxim 100 de ani toate țările să fie împânzite de autostrăzi, toate orașele să aibă supermarketuri asemănătoare, toate mașinile să arate aproximativ la fel, până și toate felurile de mâncare (azi tradiționale!) să se amestece între ele și atunci numai și numai prin cultură se va mai putea deosebi o națiune de o alta.

Privită în acest context isprava Asociației RUBIO, Pro Copilărie, Pro Viață, de a amenaja scuarul din apropierea Tribunalului Arad și de a amplasa acolo, pe o bancă, statuia fascinantului pictor Sever Frențiu, un artist cu adevărat reprezentativ pentru arta plastică românească, este salutară!

În realizarea întregului complex neobositul Ciprian Cristea, animatorul Asociației RUBIO ... a fost sprijinit financiar de către Compania APTIV, iar conceptual de arhitecta Roxana Ocoș, ”spiridușul acestei echipe, domnișoara care a gândit și conceput toată această reamenajare și a făcut-o în mod voluntar, în timpul ei liber”.

”Mi-a făcut o reală plăcere să colaborez la acest proiect alături de întreaga echipă și sper ca, atât în prezent, cât și în viitor acest spațiu să își spună povestea și să facă parte din comunitatea arădeană și oamenii să se bucure de acest loc”, s-a confesat tânăra arhitectă.

”Mă bucur foarte tare că am avut ocazia să-l modelez pe marele maestru Sever Frențiu, care nu a avut o comemorare în Arad până acuma, iar legat de lucrare pot spune că am încercat să-l redau într-o poziție cât mai relaxată, fiind un artist nonconformist și am intenționat să-i surprind și privirea profundă, când el impunea suprarealismul în operele sale și am folosit și câteva elemente pe care artistul le folosea și el în operele lui, dar toate acestea o să le observați când se va dezveli statuia”, a precizat sculptorul Camil Păcurar, chiar înainte de tăierea panglicii inaugurale.

”Pe lângă faptul că era un desenator foarte bun și avea suprarealismul lui, ce era în opoziție cu ceea ce se făcea în perioada aceea, era un tip foarte plastic și în viața de toate zilele. Si cu un simț al umorului foarte dezvoltat, spunea bancuri savuroase în dialect, fiind și un interpret bun, probabil și datorită faptului că lucra ca scenograf la teatru. Mi-l mai amintesc ca pe un tip foarte popular cu atelierul - casă deschis zi și noapte. Arădeanul ce avea cele mai multe lucrări de-ale lui era croitorul lui, Ghinga, care probabil că îi făcea și unele costume în contrapartidă. Am regretat când a plecat de la Arad, dar și în București, unde sunt o groază de pictori valoroși, s-a realizat foarte bine și era apreciat și în străinătate (Danemarca, Norvegia, Suedia)”, mi s-a confesat pictorul Ioan Kett - Groza, care și dânsul, din când în când, atunci când în copleșește realitatea, cochetează cu suprarealismul.

Vasile de Zărand

Sursa: ARQ