Recent, am purtat o discuție cu directorul Asociației Județene de Vânătoare și Pescuit Sportiv Arad, domnul Nicu Deme, referitor la problemele cu care se confruntă Asociația în fondurile de vânătoare pe care le gestionează. Este de ştiut că în ultimii ani o seamă de ONG – uri încearcă pe toate căile să oprescă vânătoarea în România, fără să se fi făcut un studiu de specialitate referitor la acest aspect, precum și la impactul negativ care ar avea loc asupra pădurilor, a culturilor agricole și a mediului.

,,Suntem la sfârșitul sezonului de vânătoare 2022-2023, atît de mult controversat datorită unor ONG-uri din zona Brașovului, care au cerut suspendarea ordinului privind cotele de recoltă pe acest an. Din fericire instanța ne-a dat dreptate nouă, vânătorilor și iată că vânătoarea nu s-a închis în acest sezon, doar în ultimele două zile a fost un proces în care s-au anulat două articole și anume interzicerea vânătorii în afara sezonului la unele specii acolo unde acestea produc pagube culturilor agricole și silviculturii precum și suplimentarea cotelor de recoltă tot în aceleași situații,, ne-a relatat dir.AJVPS - Arad, domnul Nicu Deme

De altfel nicăieri în lume și cu atât mai puțin în Europa, ONG-urile nu au încercat să oprească vânătoarea prin procese interminabile intentate asociațiilor de vânătoare precum o fac în România. Ne întrebăm oare dacă acești ONG-iști, mari apărători ai „animăluțelor” au ieșit vreodată din balconul apartamentului, pe teren, să vadă realitatea, pentru că din fața televizorului e foarte simplu să strigăm „JOS VÂNĂTOAREA” însă realitatea este totalmente alta. Dar în România orice este posibil, iar faptul că niște ONG-uri își permit să intenteze procese interminabile, cerând guvernului sistarea cotelor de recoltă pe care ministerul de resort le-a aprobat în baza și în urma studiilor din teren și mai ales în funcție de bonitatea fiecărui fond de vânătoare, ne duce cu gândul mult mai departe decât se vede la prima vedere.

Şacali ajung la marginea satelor

Dar dincolo de aceste procese care împiedică și creează niște neajunsuri în sfera cinegetică, ca o confirmare a faptului că vânătoarea își are rolul ei, prin reglarea și ținerea sub control al efectivelor de vânat pe fiecare specie în parte, ne trezim cu un efectiv tot mai mare de șacali nu numai în fondurile de vânătoare, ci şi la marginea satelor, unde atacă gospodăriile oamenilor. Tot mai mulți locuitori ai satelor din Lunca Mureșului și nu numa,i se plâng de atacurile repetate ale haitelor de șacali în ogrăzile lor. 

,,Ne îngrijorează foarte mult apariția șacalului in toate fondurile de vânătoare fiind un flagel al vânatului pentru că datorită acestuia pe care de altfel  il putem combate doar cu arma, efectivele la caprior și cerb lopătar sunt în declin... iar în acest moment populează toate fondurile de vânătoare din România constituind o problemă pentru vânat,, spune Nicu Deme dir. AJVPS - Arad. 

 Se pare că șacalul a apărut prima dată în Delta Dunării venind din Balcani, ajungând în prezent până în Ungaria, iar din studiile efectuate de specialiști se pare că au urmat coridoarele de migrație de-a lungul marilor râuri. Animal foarte viclean, şacalul vânează în haite, iar înainte de a se forma haita scoate urlete îngrozitoare, chemându-și semenii la vânătoare. De altfel noaptea scoate un fel de urlet ce seamănă cu plânsetul unui copil mic, băgând în spaimă locuitorii satelor.

La Groșii Noi (jud.Arad) de exemplu, șacalii urlă în spatele grădinilor, iar vânătorii se văd neputincioși, pentru că a fi combătuți doar cu arma este extrem de greu și neeficient, ei înmulțindu-se extrem de ușor, iar legislația din România nu acceptă un alt mod de combatere. Probabil că ar trebui ca șacalii să ajungă și în metroul din București ca să putem lua măsurile ce de mult se impun.

Astfel, că șacalul atacă tot vânatul începând cu iepuri, căpriori până la cerbii lopătari, fapt care reduce considerabil efectivul de vânat acolo unde există șacali. Șacalul se înmulțește extrem de ușor nu are dușmani care să-l atace, toți puii care se nasc trăiec, are un simț foarte ascuțit de aceea și este greu de vânat, iar ca să fie combătut eficient ar trebui distrus la vizuină.

Un alt flagel care distruge vânatul: păşunatul pe timpul iernii

 Un alt flagel care distruge vânatul este păşunatul pe timpul iernii, când legea interzice acest lucru, însă ciobanii s-au învățat și obișnuit să nu respecte nici o lege. Numai în comuna Târnova sunt peste 25.000 de oi și cam toate pășunează liber și pe această cale solicităm A.P.I.A.  ARAD  să verifice fiecare cioban din comună în ceea ce privesc subvențiile, amplasarea și autorizarea stânelor conform legii. Mai mult ciobanii au un număr exagerat de mare de câini pe lângă oi,(deși legea prevede clar numărul lor funcție de zonă) câini fără jujeu la gât,  așa cum prevede legea, câini care s-au învățat să braconeze pentru că ciobanul nu le poate asigura hrana fiind prea mulți. Din cauza acestor câini dedați la braconaj pe multe fonduri de vânătoare lipsește iepurele sălbatic sau este întâlnit foarte rar. Sunt doar câteva aspecte care trebuie semnalate pentru că vor duce la dispariția unor specii de interes cinegetic și ne vom trezi la fel cum s-a întâmplat cu castorii cu un secol în urmă. Dacă privim în urmă vedem că sunt deja doi ani de la apariția pestei porcine și iată că efectivul de mistreți este extrem de redus și acum. Un habitat odată distrus, cu greu se reface sau poate chiar să nu se mai refacă niciodată, de aceea trebuie păstrat un echilibru în natură și intervenit doar acolo unde este necesar.  A.J.V.P.S.-urile au atât specialiști cât și personal de teren care știu ce au de făcut însă trebuie sprijiniți, nu târâți prin instanțe pentru simplu fapt că există.

Sursa: ARQ