Cultivarea propriilor fructe poate fi o activitate plăcută și satisfăcătoare, dar care necesită o anumită planificare.

Atunci când începem să ne gândim la plantele fructifere pe care dorim să le cultivăm în grădina noastră, trebuie să ținem cont de câteva aspecte importante, precum tipul de fructe pe care îl preferăm, spațiul disponibil, cerințele de polenizare și condițiile climatice.

În primul rând, este important să avem în vedere că nu toate fructele se dezvoltă la fel de bine în toate zonele geografice. Este necesar să alegem plante fructifere care se potrivesc cu condițiile climatice din zona noastră. În plus, trebuie să luăm în considerare și cerințele specifice de sol, umiditate și lumină ale fiecărei specii de plante.

Printre cele mai comune plante fructifere care se dezvoltă bine în grădinile noastre se numără merele și perele, care sunt de altfel și cele mai răspândite. Acestea sunt potrivite pentru grădinile mai mari și livezi, având în vedere că sunt copaci de talie mare, care necesită spațiu și îngrijire corespunzătoare. De asemenea, cireșele, piersicile, caisele, gutuile și prunele sunt alte fructe sâmburoase care se dezvoltă bine în grădinile noastre.

Fructele de pădure, cum ar fi zmeura, murele, coacăzele sau căpșunile, sunt ideale pentru grădinile mai mici, deoarece acestea cresc în tufișuri și ocupă mai puțin spațiu. Acestea sunt, de asemenea, mai ușor de întreținut și au nevoie de mai puțină apă și nutrienți decât copacii fructiferi.

Autopolenizarea este procesul prin care inflorescențele aceluiași copac se polenizează reciproc, ceea ce înseamnă că nu este neapărat necesar să aveți mai mulți copaci în grădină. Totuși, dacă plantați două exemplare din același sortiment, recolta poate fi îmbunătățită prin încrucișarea polenului.

Printre cei mai comuni copaci la care are loc autopolenizarea se numără corcodușul, piersicul, caisul, vișinul și gutuiul.

Pe de altă parte, polenizarea încrucișată este necesară în cazul unor copaci precum merii și perii, care depind de polenul transportat de bondari și albine de la o inflorescență la alta. În cazul acestor copaci, este important să aveți cel puțin două exemplare de sortimente diferite pentru a asigura polenizarea.

Există, de asemenea, unele tipuri de pomi fructiferi care pot fi atât cu autopolenizare, cât și cu polenizare încrucișată. Acest lucru se aplică la pruni, vișini, corcoduși și rengloti.

Este important să țineți cont și de distanța la care să plantați plantele fructifere, deoarece aceasta are o influență directă asupra creșterii și dezvoltării lor. În general, este recomandat să păstrați o distanță de cel puțin 2-3 metri între plantele fructifere, pentru a le permite să se dezvolte în mod corespunzător și să nu interfereze una cu cealaltă.

Plantarea corectă este crucială pentru succesul culturii dumneavoastră. Înainte de a planta plantele fructifere, asigurați-vă că groapa în care urmează să le plasați este suficient de adâncă și largă pentru rădăcinile acestora. De asemenea nu uitați să puneți o mică cantitate de îngrășământ în la rădăcină pentru a le oferi o bază solidă.

Este, de asemenea, important să plasați planta la aceeași adâncime la care se găsea înainte de a fi îndepărtată din recipientul inițial. Astfel, planta va continua să se dezvolte corespunzător și va crește puternic și sănătos.

Sperăm că aceste sfaturi să fie utile și vă dorim spor la grădinărit!

www.landisa.ro

Sursa: ARQ