P(r)oza zilei: Cipri, baba și torogoata

- întru apărarea lui Gheboasă, a muzicii trap și a libertății de exprimare

Pe vremea tinereții mele, când locuiam în satul Prunișor (cu nume predestinat!) și eram un asiduu consumator de țuică, mergeam cu sfințenie în fiecare toamnă la ”Căldarea” din sat și ajutam după puterile mele la operațiunea magică de transformare a prunelor în vinars (întors) de 51 de grade, explicându-le consătenilor mei că pentru norocul nostru de a avea pe Planeta Pământ această licoare fermecată trebuie să vărsăm o picătură pe jos în amintirea alchimiștilor care, în urmă cu 600 de ani, prin distilarea fructelor doriseră să obțină aur și, până la urmă, iată ce a ieșit. (Mă rog, se zvonește că în tot acest proces și-a băgat și Altcineva coada, dar asta e cu totul altă poveste).

Și, cum învârteam eu în borhotul din căldare, atent să nu se prindă cumva pe fundul recipientului, prietenul căldărar îmi povestea despre nunta feciorului său cel mai mare, ce se însurase în urmă cu câteva zile și unde, normal, invitase la petrecere tot satul, iar în jurul nostru alerga vesel un băiețel din vecini, în vârstă de vreo trei, patru ani.

Căldărarul, fiindu-i teamă ca nu cumva copilul să se împiedece și să cadă peste cazanul fierinte, l-a atenționat de vreo trei ori pe neastâmpărat:

- Cipri, stai cuminte că altfel îmi bag torogoata în babă-ta!

La care Cipri, agasat de atâtea atenționări, s-a oprit la un moment dat din alergat în fața noastră, și-a pus mâinile în șolduri (cum probabil că o văzuse el pe bunică-sa!) și i-a răspuns prompt căldărarului:

- Baci Luț, știi ceva, dacă dumtale îți bagi torogoata în baba și io imi bag pu*a în mireasă!

P(r)ozeur: Vasile de Zărand

P.S. Pudibonzii, care încă îi mai consideră pe copii ”îngerași nevinovați”, sunt rugați să facă un efort de memorie și să încerce să-și reamintească despre câte tabuuri nu știau ei înșiși la vârsta inocenței, iar dacă i-a lovit cumva amnezia, să pună mâna pe ”Introducere în psihanaliză” (Sigmund Freud), de unde vor afla uimitor de multe, inclusiv de ce au uitat.

Sursa: ARQ