Oameni cum rar se mai întâlnesc în ziua de astăzi sunt un cuplu din Arad care dețin o casă de tip familial în regim privat, sprijinți de o biserică neoprotestantă de tip nondenominațional, din statul Pennsylvania, în SUA.

„Am început acum doi ani această colaborare de contractare de servicii de la stat în spațiul privat. Lucrurile stau un pic diferit pentru că înainte lucram în felul nostru, acum s-au schimbat și foarte multe în legislație și asta e cumva o suferință a noastră, pentru că tu vrei, nu vrei, la 12 copii, ai 9 angajați practic. Partea asta legislativă ne îngreunează și pe noi, pentru că sunt foarte multe autorizații, documente, foarte multă birocrație. Există o monitorizare și ne obligă să respectăm normele dar în casele de stat nu sunt întotdeauna respectate. Acum ne controlează DSP, DSV, Protecția Consumatorului, ITM, AJPIS, ISU, toate organele de control, până și Poliția Economică.  E clar că mereu când a apărut ceva nou în legislație, ne-am străduit să îndeplinim. Dar a fost pentru noi, un efort financiar enorm dar și un efort fizic. Uneori, suntem tratați ca un hotel sau ca un restaurant, oricum suntem obligați să respectăm aceleași norme ca și ei, dar s-au îngreunat mult lucrurile, deoarece pentru 12 copii toate lucrurile acestea sunt foarte costisitoare, parcă sunt piedici în a putea să ne focusăm pe educația copiilor. Sponsorii noștri nu înțelegeau de ce trebuie să punem două frigidere în plus pentru că așa sunt normele. Ne-au cerut și meniuri la copii cu menționarea nutrienților cu calorii, cu declarații. Am plătit 3200 de lei doar pentru asta. Aici ni se pare nouă mult îngreunată activitatea noastră pentru că nu mai poți să îți desfășori activitatea centrată pe copil, că el are nevoie de tine să îl ajuți cu școala, cu diverse lucruri. Aceste autorizații este un consum de energie fără sens și mulți bani cheltuiți care ar putea fi orientați către copii. Te tratează ca pe un spital pentru că nu există o legislație clară pentru casele de tip familial”, ne-a povestit Elena Pop.

Statul asigură alocația de plasament, masa, produse de igienă și așa-ziși bani de buzunar, banii copiilor pentru diverse cheltuieli. Dar și aceste cheltuieli sunt prevăzute în rapoarte, cum era de așteptat. Dar și ajutorul de la stat se împarte în cheltuieli eligibile și neeligibile, ceea ce limitează iarăși potențialul de a utiliza banii, chiar și cu 40%, a sumelor primite prin serviciile de stat.

„O asociație din Germania ne-a sprijinit cu o tabără la Păltiniș pentru copii și ne-au spus că ce există în România e exagerat, au spus că în Germania sunt primiți bani de la stat dar nu îi controlează la fiecare pas cum îi folosesc, ci ei doar vor să vadă rezultate în ce privește dezvoltarea copiilor. Se interesează la școală, la medic, și pur și simplu se centrează pe copil, acolo caută rezultate”, a spus Moise Pop.

La casa de tip familial din Lipova, au venit la un moment dat cinci frați, ai căror părinți au decedat, iar frații cei mari au reușit să se așeze la casa lor, să își cumpere unul o casă în Frumușeni și unul în Vladimirescu. Bineînțeles sunt povești de succes, copii care și-au găsit calea și până la urmă, sunt modele de urmat pentru frații lor.

„Au fost în total 114 copii la noi la casa de tip familial, în cei 32 de ani de când a fost înființată. Până în 2000 au fost deschise adopțiile internaționale, apoi nu a mai fost posibil, până în acel moment au fost adoptați mulți, iar acum se poate adopta internațional doar dacă esti grad de rudenie până în al patrulea grad. Și au fost copii și foarte mari adoptați, în România prea puțini adoptă copii la vârsta adolescenței, iar străinii nu fac aceasta diferență”, au spus Moise și Elena Pop.

Copiii care poate dau dovadă de anumite probleme de ordin psihic sau de concentrare sunt tratați cu aceeași iubire și răbdare, iar în cele din urmă soții Pop au obținut rezutate pozitive și i-au condus către vindecare. „În general necesită să avem răbdare și e important ca ei să depășească astfel de prejudecăți și privind terapia sau oricare ar fi soluțiile pe care ni le prezintă medicul”, a spus Elena Pop.

Moise Pop este din Sebiș și a făcut Facultatea de Electrotehnică de la Timișoara, a fost repartizat la Tulcea și apoi s-a întors la Lipova. În 1992 a apărut oportunitatea aceasta cu biserica din Pennsylvania. Până în anul 2000 a fost voluntar iar apoi a preluat conducerea centrului.

Elena Pop este din Vulcan, județul Hunedoara, a făcut Facultatea de Teologie Penticostală în Arad și apoi a urmat studii postuniversitare în domeniul asistenței sociale la Timișoara. În anul 2000 a venit la Lipova și a rămas până în prezent. Soții Moise și Elena Pop sunt căsătoriți de 23 de ani și au patru copii împreună.

„Disciplina e foarte importantă, un program fix și disciplină îi ajută foarte mult, deși nu prea le place ideea de program fix. Dar ei cred că nu își dau seama cât de benefic le este un astfel de program”, a spus Elena Pop.

La casa de copii din Lipova, există și o fermă de struți, spre bucuria copiilor, care provin de la un ONG din Deva, care de câțiva ani sunt parte a casei de copii. Copiii sunt implicați în îngrijirea struților și unii dintre ei sunt pasionați de grădinărit, având grijă și de plantele din serele amenajate tot acolo.

„Problema este că i-au tot mutat de copii, în așa fel încât nu pot forma atașamente, toți copiii care au venit de la asistenți maternali s-au adaptat foarte greu, au fost foarte marcați. E acea indemnizație de asistent maternal pe care orice cuplu o poate primi când crește un copil orfan. Însă problema este că dacă sunt mutați dintr-un loc în altul copiii devin foarte traumatizați și cu greu se mai pot vindeca”, a spus Elena Pop.

„Cred că toți am avut la un moment dat eșecuri, sau traume. Cred că e bine ca fiecare dintre noi, care lucrăm în zona asta, să vedem unde ne situăm noi, pentru că dacă noi nu suntem bine, în interiorul nostru, nu putem să îi gestionăm. Dacă n-ai trecut prin anumite situații nu poți înțelege de ce e așa copilul, e un proces de învățare. E o zonă destul de sensibilă. Trebuie să fii pregătit pentru orice „furtună” și eu le spun astfel și colegelor, că noi, ca adulți, știm altfel să gestionăm reacțiile copiilor, noi putem să ne controlăm nouă reacțiile și vocabularul nostru, le putem gestiona, pe când copilul nu poate. Nu trebuie să îl acuzi pe copil sau să îl judeci pentru că el poate nici nu înțelege uneori ce i se întâmplă, el e în formare. Unii copii care sunt pedepsiți poate de multe ori nu înțeleg că e o lecție, ci înțeleg doar că ei trebuie să fie pedepsiți periodic”, a spus Elena Pop.

O regulă „de aur” este și ca acești copii până la vârsta de 16 ani să nu aibă telefonul propriu, e un mare impediment în dezvoltarea lor cât mai bună și pe o cale cât mai sănătoasă și lipsită de anxietate. La 18 ani, când copilul iese din sistem și face dovada că lucrează sau merge la școală, îi va da statul un salar de 3800 de lei și au niște conturi de alocații de stat care s-au creat pentru ei, până când împlinesc 18 ani. Și de această dată, cei doi soți și-au pus problema că de multe ori, copiii nu știu să gestioneze aceste sume la vârsta de 18 ani, astfel că s-au gândit la soluția de a face conturi comune, practic pentru a beneficia de o sumă din cont, au nevoie de acordul unui dintre cei doi soți, precum este necesar și acordul copilului. Și ceea ce este surprinztor este că, mulți dintre ei au înțeles că acest acord care îl necesită la scoaterea banilor este foarte benefic pentru ei, și-au creat această încredere și au înțeles că ideea de a utiliza cumpătat banii este de fapt o alegere foarte bună și foarte echilibrată. Setea de libertate poate fi plină de capcane, dar copiii știu că mereu pot să se întoarcă la Lipova, că mereu au parte de sprijinul necondiționat al soților Pop care mereu îi vor călăuzi și îi vor sfătui spre a face alegeri mai bune și spre a deveni adulți echilibrați și să aibă parte de o viață înfloritoare. Și, datorită soților Pop, mulți au reușit. Ei vor fi mereu modele pozitive pentru copiii care încă își caută calea și care poate încă își vindecă rănile din copilărie.

Sursa: ARQ