Apendicita este o inflamație și, uneori, o infecție a apendicelui cecal, un mic apendice în formă de deget situat în prelungirea tubului intestinal. Această afecțiune reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale, afectând în mod special copiii și tinerii.

Ce este apendicita

Apendicita este o inflamație acută sau cronică a apendicelui cecal, o structură mică, în formă de tub, atașată intestinului gros. Aceasta necesită adesea intervenție medicală urgentă pentru a preveni complicații grave. Apendicita acută se dezvoltă rapid și necesită tratament imediat, în timp ce apendicita cronică, deși rară, poate provoca dureri de lungă durată și episoade recurente de disconfort.

Cauze

Apendicita poate apărea atunci când apendicele este blocat de materii fecale, corpuri străine, tumori sau în urma unei infecții care provoacă inflamație. Blocajul poate duce la o creștere a presiunii, scăderea fluxului sanguin și inflamarea apendicelui, favorizând dezvoltarea bacteriilor și infecției. Printre cauzele frecvente se numără:

• Blocaj cu materii fecale (coprolit)
• Corpi străini sau tumori
• Răspuns inflamator la alte infecții din organism

Simptome

Recunoașterea rapidă a simptomelor de apendicită este crucială pentru a preveni complicațiile. Printre cele mai comune simptome se numără:

• Durere abdominală: Inițial, durerea poate fi difuză în jurul ombilicului, dar ulterior se localizează în partea dreaptă inferioară a abdomenului (fosa iliacă dreaptă).
• Grețuri și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Febră ușoară
• Umflarea abdomenului
• Constipație sau diaree

În cazul apendicitei cronice, simptomele pot fi mai puțin evidente și pot apărea și dispărea în mod repetat, ceea ce face diagnosticarea mai dificilă.

Diagnosticare

Diagnosticul de apendicită se bazează pe simptomele clinice descrise de pacient și pe examenul fizic realizat de medic. Pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor cauze posibile ale durerii abdominale, se pot folosi următoarele metode de investigație:

• Teste de sânge: Detectarea leucocitozei (creșterea numărului de globule albe).
• Teste de urină: Pentru a exclude infecțiile tractului urinar.
• Teste de sarcină: Pentru a exclude sarcina ectopică la femei.
• Examene imagistice: Ecografie abdomino-pelvină, tomografie computerizată (CT) și, ocazional, radiografie abdominală.

Complicații

Netratată, apendicita poate duce la complicații severe, cum ar fi:

• Peritonită: Inflamația peritoneului (membrana care căptușește cavitatea abdominală) datorită rupturii apendicelui.
• Abces apendicular: Colecție de puroi în jurul apendicelui.
• Plastron apendicular: O masă inflamatorie care include apendicele și structurile adiacente.

Tratament

Tratamentul standard pentru apendicită este intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea apendicelui inflamat (apendicectomie). Procedura poate fi realizată prin:

• Apendicectomie laparoscopică: O metodă minim invazivă cu incizii mici, care oferă o recuperare rapidă și complicații postoperatorii reduse.
• Apendicectomie clasică: O intervenție chirurgicală cu incizie mai mare.

În cazurile complicate de abces sau plastron apendicular, inițial se efectuează drenajul și apendicectomia este programată ulterior.

Apendicita în sarcină

Apendicita în timpul sarcinii este rară, afectând aproximativ 1 din 1500 de femei gravide. Diagnosticul poate fi complicat din cauza modificărilor fiziologice din sarcină. Simptomele includ durere abdominală în partea dreaptă jos, greață, vărsături și febră. Tratamentul constă în apendicectomie laparoscopică, indiferent de trimestrul de sarcină.

Apendicita la copii

Apendicita este frecventă la copiii cu vârste între 10 și 30 de ani, dar poate apărea la orice vârstă. Simptomele inițiale la copii includ dureri abdominale difuze care se localizează ulterior în partea dreaptă inferioară, lipsa poftei de mâncare, greață și vărsături. Diagnosticul precoce și tratamentul chirurgical sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.