Asociația Foto Club Arad a organizat marți, 3 septembrie, ora 18, la Sala Clio a Complexului Muzeal Arad,  la un vernisaj deosebit al expoziției personale Mircea Anghel, Președinte de onoare al Asociației Fotoclubul ”Mihai Dan Călinescu” din Craiova.

Iată o prezentare a autorului ”par lui-même":

”Ideea de a da acestei colecţii un titlu puţin obişnuit, „Misterele Styxului”, mi-a venit acolo, la faţa locului, un loc ce părea a nu exista în lumea nostră, idee confirmată şi după ce am vizionat imaginile acasă, în linişte, la câteva zile după ce le-am fotografiat. Sunt imaginile unui vechi pod pietonal pe cabluri, peste râul Jiu, pod aflat în apropierea comunei Bâlta de lângă Filiaşi. Fantomatica punte acum nu mai există. A dispărut. De parcă nici nu a fost.

Dar atunci, toată atmosfera, parcă de vis, de basm, ceaţa care învăluia totul, peisajul oarecum nefiresc şi liniştea aceea, venită parcă din altă lume, îmi dădeau fiori şi mă îndemnau în acelaşi timp să merg mai departe, pas cu pas, imagine cu imagine. Tot ce mă înconjura era aproape ireal şi cu fiecare metru parcurs mi se releva altă lume, pe care nu o mai văzusem înainte. Cred că au trecut peste două ore, până când, îndepărtându-mă de locul acela, parcă m-am trezit din transă. 

Primul şi cel mai puternic impact asupra mea, l-a avut imaginea crucilor celor „trecuţi dincolo”, aşezate cuminţi pe pomi, la capătul podului.

Prin partea locului, ştiu că acest simbol, al crucilor aşezate pe pomi sau chiar pe pămînt, lângă o apă curgătoare sau o fântână, ori la intrarea pe un pod, simbolizează „trecerea Styxului”.

Oamenii locului obişnuiesc să pună la capul podurilor crucile „celor ce au fost” tocmai pentru că au convingerea că astfel, sufletele celor „adormiţi”, vor fi trecute „dincolo”, fie pe pod, fie de luntraşul Caron cu luntrea sa. Şi pentru ca acesta să fie plătit pentru „cursa” ce o face, se pune în buzunarele morţilor sau chiar în sicrie, o sumă modică de bani.

Iar mie, acest pod fantomatic mi s-a relevat ca fiind chiar legendara luntre. Ştiu că este un subiect cam sinistru pentru unii, deşi toţi ştim că nimeni nu poate rata acestă „cursă”.

Iar apa aceea, ceaţa care mă învăluia şi irealul pod, venind de nicăieri şi plecând spre nicăieri, parcă m-au transportat aievea în mitologia greacă, spre legendarul râu Styx, ce înconjura de şapte ori infernul şi pe care însuşi Zeus, ca şi toţi ceilalţi zei, jurau, jurământul lor devenind irevocabil.

Desprinzându-mă cu greu din acea atmosferă mitică, mi-am promis ca pentru semenii mei să încerc un eseu imagistic prin care să relev, cu aproximările şi incertitudinile de rigoare, misterul acelei mitologice ape, ce mi-a fost relevat într-o tulburătoare zi de noiembrie”.

 Mircea Anghel A.FIAP, Hon.FICS, Hon.FCPA

 Afișul a fost realizat de Octavian Iolu, ni s-a confesat Mircea Octavian Boran Art. AAFR

Sursa: ARQ